schimă

română

Din greacă medie σχῆμα (schima). Este dubletul lui schemă.

Declinarea substantivului schimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	schimă	schime
Articulat	schima	schimele
Genitiv-Dativ	schimei	schimelor
Vocativ	'	'

mișcare a mâinii sau a capului care însoțește sau înlocuiește vorbirea; gest.
contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; schimonositură; strâmbătură; grimasă.