scoatere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scoate.

Pronunție

  • AFI: /'sko̯a.te.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scoatere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scoatere scoateri
Articulat scoaterea scoaterile
Genitiv-Dativ scoaterii scoaterilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a scoate și rezultatul ei.


Traduceri