scofâlcire
română
Etimologie
Din scofâlci.
Pronunție
- AFI: /sko.fɨl'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scofâlcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scofâlcire | scofâlciri |
| Articulat | scofâlcirea | scofâlcirile |
| Genitiv-Dativ | scofâlcirii | scofâlcirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a scofâlci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri