scotocire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scotoci.

Pronunție

  • AFI: /sko.to'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scotocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scotocire scotociri
Articulat scotocirea scotocirile
Genitiv-Dativ scotocirii scotocirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a scotoci și rezultatul ei.


Traduceri