scrâșcare
română
Etimologie
Din scrâșca.
Pronunție
- AFI: /skrɨʃ'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scrâșcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scrâșcare | scrâșcări |
| Articulat | scrâșcarea | scrâșcările |
| Genitiv-Dativ | scrâșcării | scrâșcărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a scrâșca și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri