scrimare
română
Etimologie
Din franceză escrimer.
Pronunție
- AFI: /skri'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scrimare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scrimare | scrimări |
| Articulat | scrimarea | scrimărilor |
| Genitiv-Dativ | scrimării | scrimărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a scrima și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri