sem

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză seme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sem seme
Articulat semul semele
Genitiv-Dativ semului semelor
Vocativ ' '
  1. unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem.


Traduceri