semălui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din maghiară számolni.

Pronunție

  • AFI: /se.mə.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) semălui
Infinitiv a (se) semălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) semălui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) semăluie
Participiu semăluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) asemăna, a (se) compara.


Traduceri

Anagrame

Referințe