Sari la conținut

seninare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din senina.

Pronunție

  • AFI: /se.ni'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
seninare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ seninare seninări
Articulat seninarea seninările
Genitiv-Dativ seninării seninărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a senina și rezultatul ei.


Traduceri