servantă
română
Etimologie
Din franceză servante.
Pronunție
- AFI: /ser'van.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului servantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | servantă | servante |
| Articulat | servanta | servantele |
| Genitiv-Dativ | servantei | servantelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dulap special în care se păstrează vesela, tacâmurile și celelalte accesorii pentru servirea mesei.
Traduceri
Traduceri