De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din sfărma.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
sfărmare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
sfărmare
|
sfărmări
|
| Articulat
|
sfărmarea
|
sfărmările
|
| Genitiv-Dativ
|
sfărmării
|
sfărmărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a sfărma și rezultatul ei.
Traduceri
