Sari la conținut

sfărmare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din sfărma.

Pronunție

  • AFI: /sfər'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfărmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfărmare sfărmări
Articulat sfărmarea sfărmările
Genitiv-Dativ sfărmării sfărmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfărma și rezultatul ei.


Traduceri