sfătuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfătui.

Pronunție

  • AFI: /sfə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfătuire sfătuiri
Articulat sfătuirea sfătuirile
Genitiv-Dativ sfătuirii sfătuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfătui și rezultatul ei.


Traduceri