sfertuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfert + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /sfer.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfertuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfertuleț sfertulețe
Articulat sfertulețul sfertulețele
Genitiv-Dativ sfertulețului sfertulețelor
Vocativ sfertulețule sfertulețelor
  1. sfertișor.


Traduceri

Referințe