sfidare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sfida.

Pronunție

  • AFI: /sfi'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfidare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfidare sfidări
Articulat sfidarea sfidările
Genitiv-Dativ sfidării sfidărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfida și rezultatul ei.


Traduceri