sfiiciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) sfii + sufixul -ciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sfiiciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfiiciune sfiiciuni
Articulat sfiiciunea sfiiciunile
Genitiv-Dativ sfiiciunii sfiiciunilor
Vocativ sfiiciune sfiiciunilor
  1. caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială.


Traduceri

Referințe