fel

română

Etimologie

Din maghiară -féle („asemănător”), fel („parte”), cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, confer minden féle („de orice fel”) (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), confer sârbă, slovenă fela („clasă”), bulgară Transilvania feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această derivare, care pare evidentă și propune, prin intermediul albaneză fjaljë, latină fabella („istorioară”), confer italiană favella.

Pronunție

• AFI: /fel/

Substantiv

Declinarea substantivului fel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fel	feluri
Articulat	felul	felurile
Genitiv-Dativ	felului	felurilor
Vocativ	felule	felurilor

1. posibilitate de a fi, de a acționa etc.
2. soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs).
3. (reg.) chef, poftă.
4. obicei, datină, tradiție.
5. sortiment de mâncare sau de băutură.

Cuvinte derivate

• altfel
• astfel
• defel
• feluri
• felurime

Locuțiuni

• (loc.adj.) Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit.
• (loc.adv.) Nici un fel de... = deloc.
• La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma.

Expresii

• De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie
• De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din..
• În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva
• Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară..
• A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elf

Referințe

• DEX '98 via dexonline