fel
română
Etimologie
Din maghiară féle.
Pronunție
- AFI: /fel/
Substantiv
| Declinarea substantivului fel | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fel | feluri |
| Articulat | felul | felurile |
| Genitiv-Dativ | felului | felurilor |
| Vocativ | felule | felurilor |
- posibilitate de a fi, de a acționa etc.
- soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs).
- (reg.) chef, poftă.
- obicei, datină, tradiție.
- sortiment de mâncare sau de băutură.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit.
- (loc.adv.) Nici un fel de... = deloc.
- La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma.
Expresii
- De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie
- De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din..
- În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva
- Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară..
- A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online