sfiire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din sfii.

Pronunție

  • AFI: /sfi'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfiire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfiire sfiiri
Articulat sfiirea sfiirile
Genitiv-Dativ sfiirii sfiirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfii și rezultatul ei.


Traduceri