De la Wikționar, dicționarul liber
(íslenska)
Etimologie
Din nordică veche silfr.
Substantiv
Declinarea substantivului
silfur |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ |
silfur |
silfrið |
| Acuzativ |
silfur |
silfrið |
| Dativ |
silfri |
silfrinu |
| Genitiv |
silfurs |
silfursins |
silfur n.
- argint
