De la Wikționar, dicționarul liber
(íslenska)
Etimologie
Din nordică veche silfr.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
silfur
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ
|
silfur
|
silfrið
|
| Acuzativ
|
silfur
|
silfrið
|
| Dativ
|
silfri
|
silfrinu
|
| Genitiv
|
silfurs
|
silfursins
|
silfur n.
- argint
