simun
română
Etimologie
Din franceză simoun.
Pronunție
- AFI: /siˈmun/
Substantiv
| Declinarea substantivului simun | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | simun | simunuri |
| Articulat | simunul | simunurile |
| Genitiv-Dativ | simunului | simunurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- vânt puternic, uscat și fierbinte, care bate în deșerturile africane.
Traduceri
Traduceri