singurare
română
Etimologie
Din singura.
Pronunție
- AFI: /sin.gu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului singurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | singurare | singurări |
| Articulat | singurarea | singurările |
| Genitiv-Dativ | singurării | singurărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a singura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri