Sari la conținut

singurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din singura.

Pronunție

  • AFI: /sin.gu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
singurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ singurare singurări
Articulat singurarea singurările
Genitiv-Dativ singurării singurărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a singura și rezultatul ei.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=singurare&oldid=298576”