sluțire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sluți.

Pronunție

  • AFI: /slu'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sluțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sluțire sluțiri
Articulat sluțirea sluțirile
Genitiv-Dativ sluțirii sluțirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sluți și rezultatul ei.


Traduceri