sonant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sonnante.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sonant
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sonant sonante
Articulat sonantul sonantele
Genitiv-Dativ sonantului sonantelor
Vocativ ' '
  1. care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic.


Traduceri