sonet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sonnet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sonet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sonet sonete
Articulat sonetul sonetele
Genitiv-Dativ sonetului sonetelor
Vocativ ' '
  1. poezie lirică cu formă fixă, compusă din paisprezece versuri grupate în două strofe catrene și două terțene.


Traduceri