sonetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sonnette.

Pronunție

  • AFI: /so'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sonetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sonetă sonete
Articulat soneta sonetele
Genitiv-Dativ sonetei sonetelor
Vocativ ' '
  1. dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate.


Traduceri