sporulație
română
Etimologie
Din franceză sporulation.
Pronunție
- AFI: /spo.ru'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului sporulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sporulație | ' |
| Articulat | sporulația | ' |
| Genitiv-Dativ | sporulației | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- proces de formare a sporilor; sporogeneză.
- formă de reproducere asexuată prin spori.
Traduceri
Traduceri