sprafcă

română

Etimologie

Din rusă справка (spravka).

Pronunție

• AFI: /'spraf.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului sprafcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sprafcă	sprafce
Articulat	sprafca	sprafcele
Genitiv-Dativ	sprafcei	sprafcelor
Vocativ	sprafcă	sprafcelor

1. (înv.) cercetare (judecătorească); anchetă.

Expresii

• (fam.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online