Sari la conținut

spurcănire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din spurcăni.

Pronunție

  • AFI: /spur.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spurcănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spurcănire spurcăniri
Articulat spurcănirea spurcănirile
Genitiv-Dativ spurcănirii spurcănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a spurcăni și rezultatul ei.


Traduceri