stanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană stanza.

Pronunție

  • AFI: /stan'ʦə/


Verb


Conjugarea verbului
stanța
Infinitiv a stanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stanțeze
Participiu stanțat
Conjugare I
  1. strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri.


Traduceri