stipula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză stipuler.

Pronunție

  • AFI: /sti.puˈla/


Verb


Conjugarea verbului
stipula
Infinitiv a stipula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stipulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stipuleze
Participiu stipulat
Conjugare I
  1. a indica în mod special (într-un act juridic); a specifica.


Traduceri