stipulație
română
Etimologie
Din franceză stipulation < latină stipulatio.
Pronunție
- AFI: /sti.pu'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului stipulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stipulație | stipulații |
| Articulat | stipulația | stipulațiile |
| Genitiv-Dativ | stipulației | stipulațiilor |
| Vocativ | stipulație | stipulațiilor |
- (jur.) prevedere, clauză menționată într-un act, sau într-un contract.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online