stivuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stivui.

Pronunție

  • AFI: /sti.vu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stivuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stivuire stivuiri
Articulat stivuirea stivuirile
Genitiv-Dativ stivuirii stivuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stivui și rezultatul ei.


Traduceri