strâmbătățire
română
Etimologie
Din strâmbătăți.
Pronunție
- AFI: /strɨm.bə.tə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strâmbătățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strâmbătățire | strâmbătățiri |
| Articulat | strâmbătățirea | strâmbătățirile |
| Genitiv-Dativ | strâmbătățirii | strâmbătățirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strâmbătăți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri