strângere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din strânge.

Pronunție

  • AFI: /'strɨn.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strângere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strângere strângeri
Articulat strângerea strângerile
Genitiv-Dativ strângerii strângerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strânge și rezultatul ei.


Traduceri