strângere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din strânge.

Pronunție

  • AFI: /'strɨn.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strângere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strângere strângeri
Articulat strângerea strângerile
Dativ-Genitiv strângerii strângerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strânge și rezultatul ei.


Traduceri