străgănire
română
Etimologie
Din străgăni.
Pronunție
- AFI: /strə.gə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului străgănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străgănire | străgăniri |
| Articulat | străgănirea | străgănirile |
| Genitiv-Dativ | străgănirii | străgănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a străgăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri