strămurare
Etimologie
Din latină stimularia.
Pronunție
- AFI: /strə.mu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strămurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strămurare | strămurări |
| Articulat | strămurarea | strămurările |
| Genitiv-Dativ | strămurării | strămurărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers.
Traduceri
Traduceri