Sari la conținut

strămurare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină stimularia.

Pronunție

  • AFI: /strə.mu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strămurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strămurare strămurări
Articulat strămurarea strămurările
Genitiv-Dativ strămurării strămurărilor
Vocativ ' '
  1. băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers.


Traduceri