strănutare
română
Etimologie
Din strănuta.
Pronunție
- AFI: /strə.nu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strănutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strănutare | strănutări |
| Articulat | strănutarea | strănutările |
| Genitiv-Dativ | strănutării | strănutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strănuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri