străpung

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din străpunge.

Pronunție

  • AFI: /strəˈpung/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru străpunge.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru străpunge.
  3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru străpunge.