strecurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strecura.

Pronunție

  • AFI: /stre.ku'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strecurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strecurare strecurări
Articulat strecurarea strecurările
Genitiv-Dativ strecurării strecurărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strecura și rezultatul ei.


Traduceri