stricare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strica.

Pronunție

  • AFI: /stri'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stricare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stricare stricări
Articulat stricarea stricările
Genitiv-Dativ stricării stricărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strica și rezultatul ei.


Traduceri