strictura

română

Etimologie

Din strictură.

Pronunție

• AFI: /strik.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului strictura
Infinitiv	a strictura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stricturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strictureze
Participiu	stricturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

Cuvinte derivate

• stricturare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online