Sari la conținut

stânjeni

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ („a comprima, a oprima”) (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curând din sŭtęžiti („a fi stingherit”).

Pronunție

  • AFI: /stɨn.ʒe'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) stânjeni
Infinitiv a (se) stânjeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) stânjenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) stânjenească
Participiu stânjenit
Conjugare IV
  1. a face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena.


Traduceri