substanțialism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză substantialisme.

Pronunție

  • AFI: /sub.stan.ʦi.a'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
substanțialism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ substanțialism '
Articulat substanțialismul '
Genitiv-Dativ substanțialismului '
Vocativ ' '
  1. teorie filozofică conform căreia existența substanței este esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor.


Traduceri