suprasolicitare

română

Etimologie

Din a suprasolicita.

Pronunție

• AFI: /su.pra.so.li.ʧi'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului suprasolicitare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suprasolicitare	suprasolicitări
Articulat	suprasolicitarea	suprasolicitările
Genitiv-Dativ	suprasolicitării	suprasolicitărilor
Vocativ	suprasolicitare	suprasolicitărilor

1. acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online