suprasolicitare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a suprasolicita.

Pronunție

  • AFI: /su.pra.so.li.ʧi'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
suprasolicitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suprasolicitare suprasolicitări
Articulat suprasolicitarea suprasolicitările
Genitiv-Dativ suprasolicitării suprasolicitărilor
Vocativ suprasolicitare suprasolicitărilor
  1. acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe