suret

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă suret.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
suret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suret sureturi
Articulat suretul sureturile
Genitiv-Dativ suretului sureturilor
Vocativ suretule sureturilor
  1. (în Evul Mediu, în Țările Românești) copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori).


Traduceri

Anagrame

Referințe