surnumi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză surnommer.

Pronunție

  • AFI: /sur.nu'mi/


Verb


Conjugarea verbului
surnumi
Infinitiv a surnumi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
surnumesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să surnumească
Participiu surnumit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (franțuzism înv.) a supranumi.


Traduceri

Anagrame

Referințe