suscita

Vezi și : suscită

română

Etimologie

Din franceză susciter < latină suscitare.

Pronunție

• AFI: /sus.ʧiˈta/

Verb

Conjugarea verbului suscita
Infinitiv	a suscita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suscit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suscite
Participiu	suscitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui.

Cuvinte derivate

• suscitare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din suscita.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suscita.

Anagrame

• ascuțiș

Referințe

• DEX '98 via DEX online