sutura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză suturer.

Pronunție

  • AFI: /su.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
sutura
Infinitiv a sutura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
suturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sutureze
Participiu suturat
Conjugare I
  1. coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură.


Traduceri