tândăli

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană tändein.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.də'li/


Verb


Conjugarea verbului
tândăli
Infinitiv a tândăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tândălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tândălească
Participiu tândălit
Conjugare IV
  1. a fi tândală; a sta fără treabă.
  2. a umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda.
  3. a lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli.


Traduceri