tângă
Etimologie
Din slavă tąga.
Pronunție
- AFI: /'tɨn.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tângă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tângă | tângi |
| Articulat | tânga | tângile |
| Genitiv-Dativ | tângii | tângilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (înv.) stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită.
Traduceri
Traduceri