tângă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă tąga.

Pronunție

  • AFI: /'tɨn.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tângă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tângă tângi
Articulat tânga tângile
Dativ-Genitiv tângii tângilor
Vocativ ' '
  1. (înv.) stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită.


Traduceri