târâitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) târâi + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /tɨ.rɨ.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
târâitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târâitoare târâitori
Articulat târâitoarea târâitorile
Genitiv-Dativ târâitorii târâitorilor
Vocativ târâitoare târâitorilor
  1. (reg.) târșitoare.


Traduceri

Referințe